02:45
I DUDICI APOSTULI (Luca 6, 12-19) IN VERSI SICILIANI a cura di don Pino Licciardi. Quando sente che è giunto il momento, Gesù chiama a se i suoi discepoli, che sono davvero tanti, e tra questi ne …Altro
I DUDICI APOSTULI (Luca 6, 12-19) IN VERSI SICILIANI a cura di don Pino Licciardi.

Quando sente che è giunto il momento, Gesù chiama a se i suoi discepoli, che sono davvero tanti, e tra questi ne sceglie Dodici, quasi ad indicare che, come l'Antico Israele era formato dalle Dodici tribù dei figli di Giacobbe, adesso il Nuovo Popolo di Dio sarà fondato sui Dodici Apostoli.

Un caro saluto ed un abbraccio!

P. Pino

I DUDICI APOSTULI
(Luca 6, 12-19)


Ora ca un pezzu i tempu avia passatu
ca a pridicari avia accuminciatu,
Gesù senti ca l’ura avvia arrivatu
di fari quantu ncori avia pinsatu.
Supra a muntagna allura sinn’acchiana
e a priari sta ddà na notti sana,
ca di ogni cosa ch’iddu pensa i fari,
prima a so Patri nni voli parrari.

Quannu lu suli affaccia e si fa jornu,
li discipuli chiama e tutti ntornu
ad iddu s’avvicinanu, e sû tanti,
e ci dici ca s’hannu a fari avanti
chiddi ca ad unu ad unu va chiamannu,
picchì di stu mumentu i va mannannu
avanti avanti a jiri priricannu
ca appressu ad iddi u Maistru sta passannu.

Ora isa a vuci e dudici nni chiama,
e sti dudici “Apostuli” li chiama:
Simuni Gesù chiama prima i tutti,
e lu so nnomu “Petru” ora è pi tutti;
appressu d’iddu chiama a Antria, so frati;
poi a Giacumu e Giuvanni, autri du frati;
a Filippu, Bartolomeu e Matteu,
Tommasu e Giacumu, u figghiu d’ Alfeu;

appressu veni n’avutru Simuni,
ca Zelota lu chiamanu i cumuni;
poi veni Giuda, di Giacumu figghiu,
e Giuda Iscariota è nto cunsigghiu,
chiddu c’addivintò u so tradituri.
Chisti sû chiddi chi scigghiu u Signuri.
Di nta muntagna abbasciu s’avviau
e nto postu i chianura si firmau.

S’avvia arricugghiutu nta ddu chianu
na gran fudda di genti, e a manu a manu
tanti autri nn’arrivavanu, vinennu
di tutta la Giudea, nun escludennu
la gran cità, Gerusalemmi, e alcuni
puru di parti i Tiru e di Siduni.
Ddà tutti vennu nciammati d’arduri,
picchì vonnu ncuntrari a lu Signuri.

Lu cercanu picchi lu so parrari
propriu a tutti ci piaci d’ascutari,
ma tanti vennu picchì sû malati
e s’aspettanu d’essiri sanati;
e tanti vennu puru libbirati
du spiritu malignu turmintati:
na forza du so corpu ci niscia
ca cu è chi lu tuccava si guaria.

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)