Este Bergoglio un peronist? Da, da, da, da
- Peronismul este exclusiv argentinian.
- Nu este o mișcare bazată pe o dezvoltare conceptuală, ci mai degrabă un simplu instrument de accesare, utilizare, menținere și creștere a puterii.
- Există peroniști de stânga, de dreapta și de centru, conservatori și revoluționari.
- Componentele care se referă la realitatea funcționării sale în aproape toate aspectele sale sunt: 1. Primatul puterii. 2. Disconfortul față de excelență. 3. Prioritatea tacticii asupra strategiei.
1. Primatul puterii
- Bergoglio combină în persoana sa portul viu, iezuitul sinuos și peronistul insațiabil.
- Majoritatea acțiunilor lui Bergoglio au ca scop obținerea, utilizarea, menținerea sau creșterea puterii.
- Contradicțiile teoretice au puțină importanță pentru Bergoglio: el poate spune orice și contrariul a orice.
- Pentru Bergoglio, ceea ce contează nu sunt ideile, ci deciziile și acțiunile; el este un politician, nu un teoretician.
- Pentru Bergoglio, legea este un instrument în mâinile celor aflați la putere, un instrument de putere până la punctul de a deveni un instrument de răzbunare.
- Organizațiile intermediare puternice (comunități religioase, dieceze etc.) reprezintă un obstacol pentru cei care dețin puterea supremă, astfel că "Vizitele apostolice" sunt un instrument pentru a le doborî.
- Bergoglio separă autoritatea formală și puterea reală în cadrul conducerii intermediare, ceea ce poate transforma șeful unui dicaster într-o simplă figură decorativă.
- El lasă deoparte procedurile, semnele externe de autoritate sau protocoalele și ceremoniile pentru a arăta că cel care este la putere nu se supune la nimic și nu este ostaticul structurilor.
- O favoare acordată de Bergoglio nu se poate baza pe un drept; dimpotrivă, originea ei se află în voința suveranului și cu cât decizia este mai excentrică, cu atât mai mare va fi datoria pe care alesul o va avea față de Bergoglio.
- Nicio situație nu este definitivă: cel care este numit cardinal astăzi poate fi în curând exclus din Colegiul Cardinalilor, pentru că totul este provizoriu.
- Teama constantă de a-și pierde prin surprindere avantajele este un mare instrument de subjugare.
- Atunci când o chestiune este dificilă, responsabilitatea este transferată unor comisii impersonale care îi permit lui Bergoglio să ia sau să amâne deciziile, transferând costurile politice către o realitate impersonală, cu avantajul că Bergoglio își câștigă reputația de "democrat".
2. Disconfort față de excelență
- La Bergoglio nu există un dispreț pentru bani sau o dorință de austeritate, ci un disconfort față de tot ceea ce înseamnă calitate.
- El locuiește în Santa Marta pentru că s-ar simți "inconfortabil" într-un apartament la Vatican.
- Folosește veșminte liturgice urâte pentru că se simte "confortabil" cu ele.
- Stoliile de bună calitate sunt grele și "incomode".
- Pantofii lui vechi sunt "confortabili".
- Acestea sunt promovate ca semne de austeritate, dar nu este adevărat, deoarece nu există nicio dificultate financiară în a aduce la Roma muzicieni latino-americani de proastă calitate sau conferențiari mediocri.
- Comportamentul lui Bergoglio arată că pentru atingerea unor obiective importante nu este nevoie de instrumente de calitate.
- O schimbare semnificativă în disciplina sau liturgia Bisericii poate fi realizată cu un text fără profunzime teologică.
- Este un semn de putere faptul că "intelectuali serioși" fac "analize serioase" ale unor documente mediocre: un triumf oficial al vulgarului.
3. Prioritatea tacticii asupra strategiei
- Acest lucru înseamnă să pui termenul scurt înaintea termenului lung.
- Deciziile ale căror efecte influențează cu adevărat intensitatea puterii și popularitatea unui conducător care preia funcția la o vârstă înaintată sunt cele luate pe termen scurt.
- Acestea sunt deciziile pe care Bergoglio le consideră prioritare.
- La nivel tactic, Bergoglio va încerca să nu renunțe la nicio decizie.
- Numirea adevăraților săi colaboratori, influența asupra proceselor electorale imediate, aprobarea curentă a presei, gestiunea economică, operațiunile politice care îl interesează, îi sunt rezervate.
- Operațiunile de presă obișnuite susțin povestea unui "Papă reformator" care aduce "schimbări ireversibile" în toate domeniile Bisericii, în timp ce cei care i se opun sunt "conservatori minoritari, dar puternici", ancorați în "structuri învechite" de care "beneficiază".
- Noii dușmani, gesturile surprinzătoare și schimbările majore așteptate trebuie să apară periodic, publicitatea lor menținând vie importanța liderului.
- Accentul pus pe tactică este comun celor mai mulți oameni, deoarece puțini dintre ei sunt capabili să ia decizii care să lase o impresie profundă și durabilă, în timp ce cei mai mulți dintre noi suntem mediocri și acționăm în funcție de posibilități.
Imagine: © Mazur, CC BY-NC-ND, Traducere AI