Autobiografia lui Francisc: Homosexualii trăiesc "darul iubirii"
Primele extrase au fost publicate pe Corriere.it (14 martie), un site care reflectă punctul de vedere al oligarhilor.
Cartea a fost scrisă cu ajutorul prietenului lui Francisc, Fabio Marchese Ragona, un activist media în slujba propagandei regimului. Marchese inventează ceva de genul unei "istorii a celor 88 de ani ai lui Jorge Mario Bergoglio", legând-o de evenimente istorice precum Hiroshima sau isteria Covidiei.
Francisc povestește că bunicii săi și fiul lor Mario, tatăl lui Francisc, au plănuit să plece din Genova spre Argentina pe SS Principessa Mafalda la începutul lui octombrie 1927. Aceste planuri au eșuat pentru că nu au avut bani pentru bilete. Astfel, călătoria a fost amânată.
SS Principessa Mafalda s-a scufundat în largul coastelor Braziliei. Trei sute dintre cei 1.252 de pasageri s-au înecat. În februarie 1929, familia Bergoglio a plecat în Argentina.
Una dintre persoanele care l-au influențat a fost Esther Ballestrino de Careaga, superiorul său de la laboratorul Hickethier-Bachmann din Buenos Aires: "Era o comunistă adevărată, atee, dar respectuoasă". Ballestrino i-a dat să citească publicații, inclusiv pe cele ale Partidului Comunist.
În ciuda slăbiciunii sale pentru homosexuali, Francisc insistă că a avut o prietenă înainte de a se alătura iezuiților și că s-a îndrăgostit de o fată în timpul perioadei petrecute la seminar. I-a păstrat imaginea ei în minte doar "o săptămână" și apoi a uitat de ea.
După ce a devenit iezuit, Bergoglio a vrut să fie misionar în Japonia, dar nu i s-a permis din cauza sănătății sale: "Viața mea ar fi luat o altă cale. Poate că cineva de la Vatican ar fi fost mai bine decât este acum".
În calitate de iezuit, a fost acuzat că era "ultraconservator" [când, de fapt, era doar oportunist]. Recunoaște că "era foarte retras" și puțin deprimat și că a avut - surpriză! - o "atitudine autoritară".
Prieten și susținător al avortorilor și al politicienilor pro-avort și dușman al mișcării Pro-viață, Francisc își repetă aprecierea că avortorii sunt "ucigași plătiți, asasini". De asemenea, el condamnă maternitatea surogat ca fiind inumană, "cu copii tratați ca niște mărfuri".
De asemenea, el consideră că Biserica sa ar trebui să îi îmbrățișeze și să îi primească "pe toți". Cu "toți" se referă la cei care practică homosexualitatea: "Mă gândesc la homosexuali sau transsexuali care îl caută pe Domnul și au fost respinși sau alungați". Alungați? Ambele grupuri se numără printre vacile sacre ale regimului.
Cu încăpățânare, el persistă în [pseudo] binecuvântarea sa pentru concubinii homosexuali. "Vreau doar să spun că Dumnezeu îi iubește pe toți, mai ales pe păcătoși". Acest lucru poate fi sau nu adevărat, dar nu este un argument pentru "binecuvântarea" păcatului.
El minimalizează schisma pe care a provocat-o cu textul Sodoma supplicans: "Dacă unii frați episcopi decid să nu urmeze această cale, nu înseamnă că aceasta este antecamera unei schisme". Francisc confundă Biserica cu comuniunea anglicană, unde "adevărul" se schimbă în funcție de conveniențe.
Încă o dată, Bergoglio promovează uniunile civile homosexuale, pe care Biserica Catolică le respinge: "Este corect ca aceste persoane, care trăiesc darul iubirii [sic], să poată avea protecție juridică ca toți ceilalți [frații nu...]".
El repetă mitul conform căruia homosexualii nepocăiți sunt "adesea marginalizați" în cadrul Bisericii: "Faceți-i să se simtă ca acasă". Catolicii sunt marginalizați în Biserica lui Francisc, nu promotorii păcatului.
Bergoglio proclamă că "cei care nu au primit botezul și vor să îl primească, sau cei care vor să fie nași, vă rog să fie bineveniți", deși botezul pentru păcătoșii nepocăiți este o batjocură a religiei.
Vorbind despre sentimentele sale, Francisc recunoaște că a fost "rănit" de cei care au scris că "Francisc distruge papalitatea".
Făcându-și haz de necaz, Papa Dictator spune apoi că "există întotdeauna cei care încearcă să pună frână reformei, cei care vor să rămână în vremea lui 'Papa re'."
Spre surprinderea nimănui, Francisc nu s-a gândit niciodată să demisioneze: "Cred că ministerul petrinului este ad vitam și, prin urmare, nu văd nicio condiție pentru o demisie", deoarece "chiar nu am motive atât de grave [de sănătate] încât să mă gândesc să demisionez". Același lucru este valabil și pentru Benedict al XVI-lea, a cărui demisie Francisc nu poate fi lăudat îndeajuns.
Francisc insistă asupra faptului că "sunt sănătos și, cu voia lui Dumnezeu, mai sunt încă multe proiecte de finalizat".
Călătoria sa anunțată anterior în Argentina este cu siguranță scoasă din discuție, întrucât Francisc spune că [după mai bine de zece ani] "nu s-a decis încă" asupra ei.
Traducere AI